Uite, cântă ciocârlia!
Pură ca entelehia
din sămânță și din muguri,
te ridică, vino, Lia!
Să se vadă sâni ca struguri.
Să se vadă ce se poate
printre gene. Iaca-n
răriște - un umăr, spate,
cum e albul de mesteacăn.
Boarea verii, ochi de soare,
au un drept să te dezbrace.
Taina de la subțioare
vreau să știu cum se mai face
Te arată și coboară
unde nu-i adâncă matca.
Lângă coapsa lină, goală,
să întinerească apa.
Că-i bătrână-n râu stihia
și visează tinerețe.
Uite, cântă ciocârlia,
lia-lia, lia-lia.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.