De ploşniţe şi de catâri avut-am parte;
ele sunt darul unui pat, iar ei
ai unui Domn ce pentru-o zi a luat catârii mei
şi nu se mai întoarce, de-atunci din nicio parte.
Adio, scândură bătrână, tu ce-altădată
Pat vei fi fost pe-o navă de piraţi, temei
Să porţi în tine neamul acesta rotofei
ce-a supt din mine-o lună încheiată.
Aşterne-vă-ţi la drum, catârii mei, că poate
Cel ce copita asta a vrut să-mi deie mie
Va fi muşcat şi el de-amărăciune.
Rămâi cu bine, Curte, sat de goale-coate,
Adio, grajd ce-ai fost cândva câmpie.
Un caltaboş m-aşteaptă să-i fac închinăciune.
vezi mai multe poezii de: Luis de Góngora y Argote
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.