Amoru-i foc ce arde fără pară;
E-o rană ce n-o simți, dar care doare;
E-o mulțumire nemulțumitoare;
E chin care smintește făr’ să doară;
E-a nu dori dorind din cale-afară;
E singur prin mulțimi să-ți faci cărare;
E-a nu fi-împăcat c-o împăcare;
E-a te salva prin pierdere totală;
E-a fi fi captiv din pură bunătate;
E a-l servi pe-nvins învingătorul;
E-a fi loial călăului în toate.
Dar ca să-i facă omului favorul
De a-i sădi în suflet dor, cum poate,
Fiindu-și lui așa contrar, Amorul?
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.