Dragă vrăjmașă-a mea, de-a cărei vrere
Dragă vrăjmașă-a mea, de-a cărei vrere
Legă destinul clipa-mi fericită,
De-o piatră pe-un mormânt ai fost lipsită,
Ca eu să fiu lipsit de mângâiere.
Apele-n veci s-or bucura și ele
De-a ta prin lume trecere splendidă;
Dar eu, atât cât viața-mi e sortită,
Te voi păstra în gândurile mele.
Și dacă versul poate atât de mult
Cât poate să promită o poveste
Despre amorul pur ce m-a cuprins,
Slăvită ai să fii în al meu cânt;
Memorie în lume cât mai este
Blând epitaf al tău va fi ce-am scris.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.