Com poți tu oare, orb întru păcat,
Să fii-n erori așa de insistent,
Știind că viața-i numai un moment
De o compari cu veșnicul neant?
Judecătorul, să nu crezi vreodat’,
De chin c-o să te ierte, indulgent,
Chiar dacă timpul, care curge lent,
Ziua de-apoi o va fi amânat.
Nu pierde ore, zile, luni sau ani
Împrietenit cu relele porniri,
Care conduc la rele și mai mari.
Când adevărul păcătoasei firi
Ți-l știi, încearcă barem să-l repari,
Cerând iertare Domnului, umil.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.