Curg apele acestea-tulburate,
Pe care cer și munți le-nvolburară;
Câmpiile-nflorite se uscară,
E frig, iar valea n-o mai poți străbate.
Trecu și vara, arșița-ntre alte,
Lucruri cu alte lucruri se schimbară;
Sorții perfizi deja abandonară
Legile lumii, haosului toate.
Timpul își are ordinea lui clară;
Dar lumea nu; ea își pierdu măsura,
Pe Dumnezeu lăsându-l în uitare.
Păreri, uzanțe, întâmplări, natura
Fac despre viața asta să ne pară
Că nu e-n ea mai mult decât ce pare.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.