Inimi pereche, binecuvântate,
Care-ați zburat spre Venus și Amor,
Unde un bine-, aicea trecător,
Acum îl veți avea-n eternitate.
Acea plăcută stare care, poate,
Durând puțin, în voi lăsa un gol,
Pe-o alta o schimbați, mulțumitor,
Unde mereu de bine s-aveți parte.
Trist cel ce viețuiește-aici cuprins,
Prin chiar finețea dragostei, de-un chin
Care , cu cât iubești, sporește încă!
Trist, căci nu merit câtuși de puțin
Să sufăr, iar Amor îmi dă-ntradins
La așa rău, o viață-așa de lungă!
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.