Ferice fie acela care doar
Se plânge de iubirile-i trădate;
Căci îi rămân speranțele intacte
Ca mulțumit cândva să fie iar.
Ferice fie cel, care hoinar,
Simte doar amintirea că îl roade,
Căci de schimbări chiar de s-ar teme poate,
De chin mult mai puțin, trăindu-l chiar.
Fie și cazul binecuvânat,
Când amăgiri, dispreț și nepăsare
Înghenunchează sufletul rănit.
Dar vai de cel ce simte că-i marcat
De mari greșeli, nedemne de iertare,
Făr’ să regrete c-a păcătuit.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.