A frumuseții, Doamnă, dă-mi ideea:
Ca să ai acest păr, de raze plin,
Unde te-ai dus să cauți aur fin?
De la ce mină sau filon ai cheia?
De unde-n ochii tăi lumina-aceea,
Acel respect, demn de-un înalt destin?
Oare l-ai dobândit prin har divin,
Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?
Din care scoici-ascunse ai cules
Aceste perle scumpe, levantine,
Ce le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?
Pentru că ești așa cum ai ales,
Nu te-oglindi, păzește-te de tine;
Fugi de fântâni; la Nàrcis ia aminte.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.