Din Cer descinde pe pământ splendoarea,
În carnea noastră nobil întrupată;
Iar omenirea, slabă altădată
Azi se înalță, întâlnind grandoarea.
Bogat, Domnul ia sărăciei calea,
Dezvăluind iubirea sa curată,
Ca-nvăluit în paie crude, iată
Să-i nege chiar și Cerului chemarea.
Cum de coboară Domnu-n sărăcie?
A fi sărac, atât îl mulțumește
De mult, că i se pare-o bogăție.
Al sărăciei semn e-această Iesle.
Și fiindcă-i merituos prin sărăcie
Tot mai sărac fiind, îi și priește.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.