Cât timp Fortuna vru ca eu să fiu
Plin de speranța unei mulțumiri,
Plăcerea unei suave-nchipuiri
Făcu despre efectul ei să scriu.
Temându-se Amor că tot ce știu
Servește unei drepte deslușiri,
Talentul mi-l orbí cu năluciri
Ca viclenia lui să n-o descriu.
O, voi pe care-Amor cu-a lui putere
Vă vrea dorinței sclavi! Când veți citi
În cărți despre diverse cazuri, ele
Să știți că-s adevăruri, nu himere...
Și-aflați că doar atunci când veți iubi
Veți înțelege versurile mele.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.