Stă voluptuoasă pasărea cea tandră
Cu pliscul ei penajul aranjând;
Trilul nemăsurat, zglobiu și blând
Lansându-l de pe rustica ei creangă;
Crud, vânătorul (pe poteca largă
Dând un ocol, tăcut, cu pasul blând)
Spre pasăre săgeata îndreptând
Îi dă-n Infern cuib veșnic să-și aleagă.
La fel, inima care liber hoinărea,
(Deși era deja demult sortită)
Rănită fu, neatentă-ndeajuns.
Fiindcă Arcașul orb mă aștepta,
Ca neatent în fine să mă prindă,
În ochii tăi strălucitori ascuns.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.