Inima, încrezându-se prea mult
În sine, a greșit sperând să poată
Trăi iubire-așa necugetată
Învinge-un chin așa nemaivăzut.
Dar ochii au pictat în amănunt
Alți ochi, văzuți în vis, odată,
Încât și rațiunea-nfricoșată
Fugí, lăsând loc liber unui gând:
”Cast Hipolit1, care ai fost cumva
De Fedra, mamă vitregă, iubit,
Cea care pic de-onoare nu avea!
Prin mine-Amor răzbună cinstea ta;
Dar o răzbună-atâta de cumplit
Că-i pare rău de ce-a făcut, deja”.
1.Hipolit, fiul lui Tezeu și al Hipolitei, a refuzat avansurile Afroditei,
iar zeița s-a răzbunat făcând-o pe Fedra, cea de-a doua soție a lui
Tezeu, să se îndrăgostească de el. Hipolit a respins-o și pe Fedra, care
s-a răzbunat spunându-i lui Tezeu că fiul lui a încercat să o
necinstească. Tezeu i-a cerut lui Poseidon să-l omoare pe Hipolit, ceea
ce s-a și întâmplat. Confruntat cu un monstru trimis de Poseidon,
carul lui Hipolit s-a răsturnat, iar acesta a fost rănit mortal. Fedra,
cuprinsă de remușcări s-a sinucis. În versiunea lui Euripide, Fedra s-ar
fi sinucis înainte, jignită fiind de refuzul lui Hipolit, lăsând o Scrisoare
prin care îl acuza că ar fi violat-o.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.