Mă judecă o lume drept ratat,
Văzându-mă dedat durerii mele,
Departe de-ai mei semeni și în cele
Din urmă de toți oamenii uitat.
Dar eu, care-am bătut în lung și-n lat
În două rânduri lumea, pe sub stele,
Îi cred vulgari, prostiți și plini de rele
Pe cei ce chinul meu nu i-a-nălțat.
Agită-se pământul, marea, vântul,
Și caute averi, onoruri, alții,
Trecând prin fier, prin foc, prin frig, prin calm.
Eu fac , pentru iubire, legământul
De a purta, semn al eternei grații,
În suflet chipul Vostru diafan.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.