Șuviță fină, ce te-am căpătat
În gaj pentru un merit ce-i firesc,
Dacă, cu tine-aici și-înnebunesc,
Ce-ar fi cu păru-ntreg, frumos legat ?
Firele de-aur strânse lalolalt’
Ce nici de soare nu se sinchisesc,
Nu știu dacă să nărui ce-mi doresc,
Sau ca să mă ucizi le-ai deslegat.
Te țin, șuviță,-n mână împietrit
Și întru alinarea pătimirii,
Cum altceva nu am, te voi păstra.
Iar dorului, de nu e mulțumit,
I-aș spune că în logica iubirii
Pentru întreg și partea o poți lua.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.