Urca pe ceru-amiezii arzător
Păstorul blând, când turmele de capre
Lăsau pajiștea verde, ca să afle
Răcoarea dulce-a apei de izvor.
Printre copaci, la umbra frunzelor
Păsări dădeau de arșiță să scape;
De cum cântarea le pierea, pe-aproape
Cicadele-ncepeau asurzitor,
Când Liso, păstorind pe câmpul verde,
În căutarea Nimfei nemiloase
Natercia1, suspine revărsa,
”De ce de la cel ce de drag se pierde
Pleci tu la cine nu te vrea?” ( oftase)
Îi repetă ecoul: ”Nu te vrea”.
1.Natercia este anagrama pentru Caterina (Caterina de Ataide,
muza și totodată iubirea neîmplinită a lui Camões.) Liso, păstorul, ar putea
fi anagrama aproximativă pentru Luis, prenumele marelui poet).
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.