Culcat la malul Eufratului cândva,
Am regăsit, cutreierând memoria,
Binele trecător, precum și gloria
Ce le-am trăit, dulce Sioane,-n țara ta.
Despre necazurile mele cineva
M-a întrebat:”Cum de nu cânți istoria
Faptelor tale bune și victoria
Care mereu din suferință izvora?
Nu știi că cel ce cântec săvârșește
Își uită chinul , cât de grav ori nemilos?
De-aceea cântă, nu-ți mai plânge soarta.”
Răspuns-am suspinând:”Atunci când crește
Năvalnic întristarea, remediul cuviincios
E-a nu cânta decât doar poate moartea”.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.