Orfeu înamorat care cânta
În căutarea Nimfei dispărute,
În văile lui Orcus2, neștiute,
Cu harfa și cu vocea o-mbuna.
Roata lui Ìxion3 nu se mai mișca,
Iar vaietele fură întrerupte;
Durerile curmate , cât de multe,
Pe toate de la toți, el le simțea.
Sunetul se impuse de maniera
Că-n dulce a cântării lui răsplată,
Din locul infernal, Regii cei răi
I-au poruncit să-și ducă partenera,
Iar el privi spre ea, cât iar s-o piardă;
Si-au fost sortiți pierzării amândoi.
1.Sonetul e scris în spaniolă.
2. Zeul morții în mitologia romană, echivalentul lui Hades sau Pluto
3.Ixion, rege al lapithilor, aruncat de Zeus în Tartar, unde este legat de o roată
care se învârte veșnic
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões