Peste aceste ape, hotărât
Voi merge unde sorții-au ordonat,
Căci, să trec peste cât au lăcrimat
Acei ochi limpezi, totuși am putut.
Era deja timpul să plec știut,
Piedici o mie am înlăturat,
Când râuri de iubire, dintr-odat’,
S-au revărsat, să-mi taie din avânt.
Le-am înfruntat cu-acea determinare
Pe care-o cere moartea glorioasă
Învinsului ajuns la disperare.
Dar în ce fel, și cu ce gesturi oare,
Poate speria o moarte furioasă
Pe cel ce-l are-n lanțuri, la picioare?
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões