Când vasta, de mâhnire provocată
Închipuire, ochii-mi ațipește,
În vise-acea ființă se ivește
De mine-n viața asta doar visată.
Într-un deșert de dor, unde-ncordată
Vederea peste-ntinsul lui slăbește,
Mă duc spre ea; ea pare că mărește
Distanța dintre noi, cumva forțată.
Strig: -”Nu fugi de mine umbră bună!”
Ea, cu blândețe-n ochi, parcă spunând
Că nu mai poate fi-ntre noi ceva,
O ia la fugă; -”Dina”... țip, dar până
Să zic și ... ”mene”1. -, mă trezesc, aflând
Că nici iluzii nu mai pot avea.
1. Dinamene, nume pe care Camões nu mai apucă să-l
pronunțe în întregime, este, în mitologia greacă, una din cele 50 de
Nereide ( fiicele lui Nereus). Poetul deplânge moartea iubitei sale
chinezoaice, care s-a înecat în naufragiul de pe râul Mekong și căreia îi
atribuie numele acestei frumoase nimfe .Iubita chinezoiacă mai este
evocată și în sonetul„Alma minha gentil, que te partiste”.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.