Dacă Soarta incertă și hulită,
Infamă-n fața legilor divine,
O viață calmă, care nu-i convine,
Mi-ar fi-nlesnit, onestă și tihnită,
S-ar fi putut ca Muza-nsuflețită
De-un plus de-ardoare-a flăcării sublime,
S-adoarmă-ale lui Tejo ape line
Pe-al țării șes, cu lira ei iubită.
Totuși, fiindcă destinul tumultos,
Ce Muza-mi slabă-a dus-o în declin
Să laud nu e-n stare să-mi permită,
A ta, ce nu mă laudă puțin,
Să cate-un alt subiect mai valoros,
Cum doar ca tine-n lume se prezintă.
1. Sonetul este un răspuns dat de Camões unui alt poet care l-a lăudat.
2.Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões