Chinul de-a vă iubi, de-i veste bună,
Cine liber s-ar vrea? Cine scutit?
Ce suflet, minte, logică, subit
Când v-ar vedea n-ar vrea să se supună?
Ce glorie mai mare-mi e cunună
Decât că-n gând vă port la nesfârșit?
Rigoare, chin, odat’ ce v-am zărit
Nu doar nu dor, dar nici nu lasă urmă.
Dar dacă-i de ucis cel ce-adorând,
A fi al vostru doar atâta roagă,
Muri-vor toți, căci e al vostru tot.
Cu mine Doamnă-ncepeți mai curând,
Căci este clar și fără de tăgadă
Că vă iubesc cât trebuie și cât pot.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.