Tot timpul, crudă Doamnă, m-am temut,
Văzându-te așa ne’ncrezătoare,
Că-i neiubire-această amânare
Și fiindcă te-am iubit, că sunt pierdut.
Piară, în fine, ce-am sperat demult,
Căci alt amor te ține-n așteptare.
Va fi așa fățișă-a ta schimbare
Pe cât de-ascuns eu daruri ți-am făcut.
.
Sufletul, viața, dorul ți le-am dat
Pe tot ce e în mine-ai fost stăpână.
Promiți Iubirea , dar apoi spui nu.
Sunt în așa un hal că, disperat,
Nu știu pe unde merg; dar pân’ la urmă
Rememorând, vei suferi și tu.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.