Întotdeauna, crudă Doamnă, m-am temut,
Văzându-vă așa ne’ncrezătoare,
Că-i neiubire-a voastră ezitare,
Și fiindcă vă iubesc, că sunt pierdut.
Piară,de-acum tot ce-am sperat, tot ce am vrut,
Căci alt amor te ține-n așteptare.
Va fi atât de clară a ta schimbare
Pe cât de-ascuns e ce ți-am dat de mult.
Sufletul, viața, simțirea mea ți-am dat
Pe tot ce am eu te-am făcut stăpână.
Promiți Iubirea însă-i spui și nu.
Sunt în așa un hal că, disperat,
Nu știu pe unde merg; dar pân’ la urmă
Rememorând, vei suferi și tu.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.