Senhor João Lopes, umilă starea mea
Ieri am văzut că urcă în rang atât de-nalt,
Încât domnia-ta, de-o lume-învidiat,
Numai cu mine locul să-l schimbi ai prefera.
Văzut-am chipu-acela, suav și fin era,
Ce mulțumire și necaz ți-a provocat,
Cum vocea-n vânt atât de dulce și-a lansat,
Că aerul în juru-i senin și calm părea.
Văzut-o-am în vorbe puține exprimând
Cât alții-n mult prea multe: iar eu numai ce sorb
Cuvintele-i că mă topesc de încântare.
Blestem Fortunei și copilului cel orb!
Lui, fiindcă atâtea inimi contrânge, săgetând
Ei, fiindcă ne așază pe trepte inegale.
Traducerea : Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.