Redă-i crinului alb albul curat,
Și rozelor culoarea purpurie;
Dă-i soarelui ‘napoi lumina vie
Din ochii ce condamnă la furat.
Sirenei dă-i, din glasu-i minunat,
Cadențele în dulce armonie ;
Redă-le harul Grațiilor, fie
Și fiindcă plâng că liniștea le-ai luat.
Frumoasei Venus, înapoi splendoarea;
Minervei mintea, arta, iscusința;
Dianei, meritata neprihană.
Iar tu renunță-n urmă la grandoarea
Acestor daruri; și rămâi ființa
Care-n fapt ești, adică inumană.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.