Adoratorul se transformă-n fine
În ce iubește, prin imaginare;
N-am altceva ce să-mi doresc, se pare,
Căci partea ce-o doresc o am în mine.
În ea de-i transformat sufletu-n sine,
Trupul ce vrea să mai obțină oare?
Doar în el însuși află desfătare,
Căci, strâns legat de ea, o și conține.
Însă această splendidă zeiță,
Care din întâmplare s-a ivit ,
Cu sufletul meu viu fiind conformă,
Doar ca idee-n mintea mea există;
Iar dragostea din care-s plămădit,
La fel ca lutul, caută o formă.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.