Verzi sunt câmpiile,
Ca lămâia-s ele;
Tot verzi privirile
Inimii mele.
Câmp, care-și expune
Verdele splendid;
Oi, care-ați primit
De la el pășune,
Din ierbi vă mențineți ,
Vara răsar ele,
Eu din amintirile
Inimii mele.
Turme care pașteți
Și dați mulțumire,
Rostul vostru bine
Nici că îl cunoașteți;
Ceea ce voi pașteți
Nu sunt ierburi ele;
Sunt haruri din ochii
Inimii mele.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões