„Ce duci cu tine crudă Moarte?” „Ziua”.
„Și când ai luat-o”? „ Chiar la răsărit”.
„Ce-ai înțeles ?” „N-am înțeles nimic”.
„Cine te-a pus?”„ Cel ce-a-nțeles vecia”.
„Cine de trup s-a bucurat?” „Doar glia”.
„Lumina cum era?”„La asfințit”.
„Iar lusitanii?” „Spun la nesfârșit:
N-am meritat-o pe Dona Maria”1.
„Ucis-ai martori?” „Morți erau oricum”.
”Ce spune-Amor cel crud?” Nu îndrăznește”.
„Cine-l făcu să tacă?” „Vrerea mea”.
„La Curte ce-a rămas?” „Un dor nebun”.
„Ce-i încă de văzut?” „Nimic nu este;
Rămâne doar de plâns splendoarea sa”
1.E vorba de Infanta Dona Maria de Portugalia, ducesă de Viseu, unica fiică a
Regelui Manuel I al Portugaliei, moartă la 10 octombrie 1577, la vârsta de 56 de ani.
Niciodată măritată, deși intens pețită, patroană a artelor și ctitoră de biserici și de
așezăminte sociale, existente și azi, Infanta Dona Maria avea cea mai mare avere din
Portugalia și era considerată una din cele mai bogate prințese din Europa.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.