„De ce-și rezervă suferința toată
Pentru erori străine și păcate,” -
’Ntreitul Dumnezeu?” „Fiindcă nu poate
Omul să-nfrunte-osânda meritată.”.
„Cine să-ndure cazna îndurată?
Cine dispreț, distrugere și moarte?”
„Cine, de nu Stăpânul peste toate
Care domnește,-ascultă și comandă?”
Atât de slabă forța omenească
A fost, că n-a răbdat așa asprime,
Si Legea n-o urmă, Dumnezeiască.
Dar suferi Forța Divină-anume,
Din milă; căci umana slăbiciune
A dus doar la greșeli, nu la pedeapsă.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões