Măicuță,-adună-ne pe toți la masă
Și dă-ne pâinea zilelor ce vin,
Din frământarea gândului divin,
Crescut în palma ta, Împărăteasă!
E-atât de dulce mângâierea-ți sfântă,
Precum un vânt de vară prin văzduh!
În răni, balsamul caldului Tău Duh
Topește lăcrimarea și o zvântă.
Și numai Tu, Lumina cea mai pură,
Destrami adâncul mult întunecat,
Pe unde doarme gândul cu păcat,
Lipsit de sfânta-ți cuminecătură.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.