Lumina dintre nori - Ionutz21
Poezie adăugată de: Ionutz21

    miercuri, 15 iunie 2022

Credeau în vorba lui dar nu în mine
Spuneau că sunt doar un copil ratat,
Dar timpul știe ce mi se cuvine
Și-n anii-aceștia-am devenit bărbat.

El poate să-mi măsoare tot trecutul
Să spună lumii câte-am pătimit...
Să spună cât de călduros e lutul,
Sau patu-n care el s-a odihnit!

Eu nu-l condamn pentru că mă urăște
Și nu-l înjur, așa cum alții fac;
Că sunt românul care prețuiește
Acest Pământ și sângele de Dac.

El poate să vorbească, nu îmi pasă
Că fără el oricum aș fi crescut
Dar să nu uite drumul către casă,
Dar nici pe mama care l-a născut.

Îl las să creadă că e un om mare
Că are bani, mașini și tot ce vrea...
În viața însă e o întrebare:
- E greu în viață sau e viața grea?

Eu pot trăi cu minimul de zile:
- Doar cu-o franzelă scoasă din cuptor;
Că sănătatea trece prin pupile,
Când savurezi o apă de izvor.

Alerg pe câmpul verde ce-mi stă-n față
Și către ceruri iarăși mă închin...
Că Dumnezeu m-a ocrotit o viață
Și m-a scăpat de ură și venin.

Nu-mi pasă dacă lumea mă bârfește
Eu merg pe drumul meu cuprins de flori,
Că viața însăși, astfel îmi zâmbește
Privind seninul invocat de nori!



vezi mai multe poezii de: Ionutz21




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.