Toamnă... polenul uitat printre
amintiri de o albină grăbită
care a luat cu ea parfumul cald al verii;
am cules eu oare
– timpul a fost prielnic –
darul ei generos?
Bântuie undeva în văzduh
ploi pe care nu le aştept
dar le simt de pe acum
insinuându-se în suflet
cu brume şi ceţuri reci...
Picură linişte
pe frunze roşii-arămii; mirosuri
sunt purtate de vânt;
trecut uitat... în timp...
Doar o lumină târzie
în surdină,
ca un abur stins al verii în declin
plutind peste melancolii,
aşterne deasupra zilelor
răcoroase de toamnă
un văl sidefiu sclipitor.
vezi mai multe poezii de: Petru Dincă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Și eu mă bucur că v-a plăcut și vă mulțumesc frumos, doamnă Adina!
Petru Dincă (autor)
joi, 23 septembrie 2021
Frumoasă paralela toamnă-viață :)
Mă bucur să vă citesc :)
Adina Speranta
joi, 23 septembrie 2021