Un foșnet sub un pas hoțesc de vânt,
O umbră se pitește cu sfială,
Dar varsă călimara cu cerneală
A serii rătăcite pe pământ.
Se-agață stele printre nori de fum,
Se leagănă corabia tăcerii,
C-o nepăsare castă a plăcerii,
Regina Nopții scapără parfum
Spre frunze înverzite amărui,
Gătite-n puf și sobru-încorsetate
În negrul văl al drumului spre noapte,
Cu lampioane lucii de gutui.
De peste tot, un roi de licurici
Preschimbă-n artificii vii grădina
Și, în spectrale străluciri, lumina
Se joacă de-a "e-aici, dar nu-i aici".
Vitraliile lunii s-au deschis
Și au căzut în lac, cu mare sete,
Așa că, hai, rescrie-le poete,
Cu apele fântânilor din vis!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.