Ne-am cunoscut în ani fugari,
Când te primeam în prag, râzând
Şi te-am crezut pe drept cuvânt
În cale-mi c-o să reapari.
Şi de atunci te-am tot visat
În clipe dulci de armonie,
Ştiind că sigur o să fie,
Cu tine, totul minunat.
N-aş fi crezut să treacă anii
Atât de-amarnic peste noi,
Fără să-i împărţim la doi
Şi să îmi pară-atât de stranii.
Eu n-o să-mi mai revin de fel
A mea iubire, Luminiţa,
Căci tu mi-ai pronunţat sentinţa,
Chiar la un capăt de tunel...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, Iulia.
Cu drag,
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 15 februarie 2016
Felicitări pentru farmecul şi sensibilitatea care ne sunt inoculate citind acest poem.
iuli.a
luni, 15 februarie 2016
Mulţumesc pentru vizită şi pentru sugestie, Domnule Stomff.
Am făcut puţin mai fluid finalul, păstrând în acelaşi timp idea.
Cu preţuire,
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 14 februarie 2016
Dragul meu prieten , e frumos mesajul dar cred ca ultima strofa e putin cam fortata si interpretabila , cel putin in opinia mea. Daca este vorba despre capatul de tunel ce merge spre lumina alba , are o oarecare logica dar sonoritatea este mai putin fericita "capul de tunel" nefiind o alaturare foarte placuta de sunete.
Nu vreau sa te supar. Stii ca te apreciez foarte mult si numai din acest motiv mi-am permis aceste observatii. Cu drag
stomff
duminică, 14 februarie 2016