Luna
E-o noapte nefirească
Cu cerul de văpaie,
Iar luna pe o rază
Alunecă-n odaie.
Prin umbre de perdele
Mă caută-n priviri,
M-atinge în tăcere
Cu degete subțiri.
Iar stele-i țes pe umăr
O pulbere senină,
Sclipiri în alb de nufăr
Si jocuri de lumină.
Îsi lasă trupul moale
În unduiri deșarte,
Si mă cuprinde-o jale
Si un fior de moarte.
Si văd dintr-o privire
Cu ochi pătrunzători,
-Cum, tu din nemurire
La mine să cobori-?
-Eu ultima scânteie
Un muritor de rând,
O, poate n-ai ideie
Că-s urma unui gând!
O mâna de țărână
Si altfel nu pot fi,
Tu esti crăiasă, zână
Lumina din vecii.
Si ochii tăi sunt ceață
Iar trupul mi se frânge,
Ființa ta mareață
În vene-mi arde sânge.
Prezența ta-i nălucă
Vedenie ciudată,
Si-n visul care urcă
N-as merge niciodată.
Eu muritor de rând
Tu zână printre stele,
Te voi păstra în gând
În visurile mele.
Si-n fiecare noapte
Mă voi lasa atins,
Te-oi asculta în șoapte
Si-mi vei rămâne-un vis.
De Mitică Horlaci.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă, Adina.
Îți multumesc pentruca ți-ai făcut timp să analizezi poezia.. Înseamnă foarte mult pentru mine.. Cu fiecare cuvânt scris mi-ai oferit câteva momente pretioase din timpul tau, si pentru asta încă odată îți multumesc!
Cât despre dialog, eu cred ca este destul de clar, cel puțin pentru mine:
Eu ultima scânteia
Un muritor de rând..
Se referă la mine, la noi oamenii care suntem muritori si trecători precum o scânteie :)
Iar cât despre virgule, ai perfecta dreptate, o să modific :)
Fii mult binecuvântata, te mai aștept pe la mine !
Cu drag
M Horlaci (autor)
duminică, 18 octombrie 2015
Multumesc frumos, Andrei..
Te aștept mereu pe la mine.
Cu drag!
M Horlaci (autor)
duminică, 18 octombrie 2015
Aceasta poezie este mi-nu-na-ta!
Ai creat o imagine delicata, de vis straveziu ...Este preluata tema din Luceafarul lui Eminescu , adaptata la Luna, de asta data . Intalnesc si aici acelasi refuz catre nemurire , bazat pe inegalitatea ...existentiala :)Si in final ramane doar visul :)
Foarte frumos ai prezentat Luna...
Iar stele-i țes pe umăr
O pulbere senină,
Sclipiri în alb de nufăr
Si jocuri de lumină.
Daca nu te superi , te-as ruga sa mai analizezi putin al doilea semn de dialog si exemplific la ce ma refer :
-Cum, tu din nemurire
La mine să cobori-?
-Eu ultima scânteie
Un muritor de rând,
O, poate n-ai ideie
Că-s urma unui gând!
Primul dialog este al ''tau'' , al omului . Al doilea pare a fi un raspuns al Lunii, insa nu corespunde decat primul vers, urmatoarele par a fi tot ale omului . E singura nepotrivire pe care o vad eu , posibil sa gresesc.Sper ca nu am deranjat cu intrebarea mea .
Si mai am o mare rugaminte , dupa ''Eu'' , ''Tu'' in contextul din aceasta poezie, este necesara virgula :)
Repet , este o poezie de exceptie care imi place foarte mult .
Si , dupa parerea mea, aveti un real talent !
Cu drag !
Adina Speranta
sâmbătă, 17 octombrie 2015
Foarte frumoasa poezie, m-a captivat de la primul la ultimul vers!
andreionthepoetry
sâmbătă, 17 octombrie 2015
Multumesc domnule, Aurel.
M Horlaci (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015
Îmi place, luna în iluzia unui vis scris. Felictări!
ALapis
sâmbătă, 17 octombrie 2015
Vă multumesc frumos !
M Horlaci (autor)
vineri, 16 octombrie 2015
Foarte frumoasa descriere...minunate versuri
Ciprianbaiasu
vineri, 16 octombrie 2015
Pictezi pe suflet...
segemarius
vineri, 16 octombrie 2015