Am vreo două, trei nepoate...
Mai aproape le-aș fi vrut!
Și-s frumoase peste poate,
Dar stau colea, peste Prut!
N-o fi Prutu-așa de mare,
Dar nu poți să-l treci buluc!
De nu ai o dezlegare
Poți să intri în bucluc!
Drept este că sunt de-o mamă...
De nepoate vă vorbesc!
Doar că niște legi de seamă
Pe la vamă le opresc.
Nu cat legilor pricină
Și nici celor ce gândesc.
Mă întreb fără vreo vină:
Dorul, cum să-l oblojesc?!
Cum poți pune la popreală
Pe cei ce se înrudesc?
De ce-atâta învrăjbeală
Între cei ce se iubesc?!
Sper să nu dau în scrânteală
Dacă inima-mi dă ghes
Să văd legea la popreală,
Iar nepoatele mai des!
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Întradevăr este greu a reface ceva ce s-a tăiat prin voința marilor puteri care chiar și astăzi încă dictează în defavoare noastră cu acordul mai mult sau mai puțin tacit al aleșilor noștri si nu numai.
Mulțumesc frumos de popas și apreciere, d-le Stefan Doroftei Doimaneanu!
CTN (autor)
vineri, 07 octombrie 2016
Mona, iți mulțumesc frumos de popas și apreciere!
CTN (autor)
vineri, 07 octombrie 2016
Mare păcat că sunt asfel de legi, mare bucurie să citesc asfel de versuri !
stefan doroftei doimaneanu
joi, 06 octombrie 2016
Semn de trecere si admiratie.
MONA
miercuri, 05 octombrie 2016