Mă simt
Ca o trestie
Legănată de vânt
O, dacă ai ști
Cum mai tremur
Când te privesc
Când te aud
Când te ating
Nu te grăbi !
Mai lasă mă să visez
N aș vrea să mă trezesc
vreodată!
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc ! Critica e întotdeauna bună când e constructivă. Marturisesc, finalul era altul, dar l am schimbat. Nu prea a fost inspirat. :)
mirimirela (autor)
miercuri, 01 aprilie 2015
E bun somnambulismul liric, dar dragostea devine rotundă doar dacă are coordonatele unei supratreziri, supraconștiință asumată! Anchilozarea într-o anumită stare (chiar minunată) duce la mumificare! Ori dragostea este viață la cel mai înalt nivel! Nici în glumă n-ar trebui să ne înlănțuim de ceva! Asta având în vedere forța uriașă a CUVÂNTULUI! Cu drag, Gerra
Gerra Orivera
miercuri, 01 aprilie 2015