Mi-e sufletul o rană, tristețea, o povară
Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,
Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,
Mă pierd în labirintul dintre a fi și sunt.
În jurul meu se sfarmă și strigă de durere
Un univers utopic în care am crezut,
Iar inima se zbate și moare în tăcere
Când bezna mă cuprinde c-o forță de temut.
Iubirea-i doar minciună, nu este un refugiu,
Calvarul existenței e pentru mulți blestem!
În vis nu-i alinare, iar noaptea e un giulgiu.
Dacă așa-i în viață, să mor, nu mă mai tem!
28.07.2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru aprecieri , dragi confrați și cititori :)
Stefan, am schimbat ultimul vers în urma îndemnului tău, dar nu am avut răgazul să îți scriu despre asta. Indulgență îți cer ...:)
Vă îmbrățișez pe toți cu drag,
Adina Speranta (autor)
luni, 05 septembrie 2016
Doamne, ce versuri, incarcatura emotionala
deosebita, tumult, revolta, teama, am citit cu sufletul, felicitari!
aspiranta
duminică, 31 iulie 2016
Frumoasa punere in versuri a zbaterii existentiale in forma pe care ai perceput-o la momentul scrierii! Ma bucur mereu sa citesc versurile tale.
stomff
duminică, 31 iulie 2016
Ca de obicei, o poezie plină se substanță, zdrobitoare ! Plină de tristețe, nu mai crezi nici măcar în
iubire... Ultimul tău vers mă intrigă ! Dacă așa-i
în viață, când te pierzi între a fi și sunt, când universul tău strigă de durere...,să mori, ACUM
TE TEMI ! După atâta insatisfacție și durere, de ce te mai temi de moarte ? Și de ce ACUM ?
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 29 iulie 2016
Poezia ta mi-a ajuns la suflet. Astept cu nerabdare sa citesc mai multe versuri scrise de tine.
casandra
vineri, 29 iulie 2016
Poezia este extraordinară, iar versul " Mă pierd în labirintul dintre a fi și sunt." întrece limitele.
Marin.S.
vineri, 29 iulie 2016
Foarte plăcută naturaleţea cu care scrii .
deny
vineri, 29 iulie 2016