Carafa din care-am sorbit împreună
otrava primului sărut
am spart-o, nu mai era de nimic bună,
era o carafă din lut.
Îţi aminteşti? Am vrut să ţesem împreună
un vis de dragoste frumos,
un vis, blând mângâiat de razele de lună,
cu flori aşternute pe jos.
Ţesut-am singur visul de Iubire -
o pânză albă ca de nea,
brodată-n flori, cusută-n mândre fire
şi te-am învăluit în ea.
Dar tu te-ai dezvelit, nu te simţeai bine,
nu suportai căldura ei,
nu-ţi placea Iubirea mea, fi'n'că pe tine
te atrăgeau doar banii mei.
vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesantă şi dureroasă în acelaşi timp.
violeta_m
joi, 12 noiembrie 2015