Acum, dimineața e-naltă și plină
de arbori care tremură ușor
și de coline singure-n lumină,
ce-n respirații unice cobor.
E vară, până sus în cer e vară,
și verdele acestor mari câmpii
ne-nvață că și morții au o țară,
și mările, tăcute temelii.
1947
din Periodice (1932-1948)
vezi mai multe poezii de: Magda Isanos