Cum povesteste viata - Magda Isanos
Adăugat de: Gerra Orivera

La-ncheietura mainii mele-ascult
cum povesteste viata, si ma mir,
si-mi amintesc si-acuma c-am fost fir
de iarba, si-am fost scoica, mai demult.

Si poate mai-nainte-am respirat
pe-ntinderile vaste, si-am privit
in fata cerul tainic si-am dorit
sa nu mai fiu ocean, si-am fost uscat.

Eu stiu ce simt copacii care cresc,
si fructele pe creanga cand se coc,
ce simt vulcanii care izbucnesc,
c-am fost copac, si ramura, si foc.

Cu serpii pe nisip am stat la soare
si-am mers la vanatoare, si-am ucis,
in piatra spaima gandului mi-am scris
cand imi facusem brate din picioare.

Si cate somnuri nu mi-au trebuit
ca de la capat truda sa mi-o iau,
si multe le-am uitat, dar pururi eu
am fost, si niciodata n-am murit.



vezi mai multe poezii de: Magda Isanos




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.