Iubirea. -N jurul ei frumoase-s toate,
de-ți vine să-ngenunchi, și de mirare
ți-e sufletul mai fraged ca o floare,
înmlădiat pe lanuri de păcate.
Sunt oameni triști, sunt oameni care mor
în ceasu-acesta, însă tu nu vezi
decât prea sus- albastrele livezi
a unui cer ce râde tuturor.
Din creștet până-n sprintenul călcâi
simți viața ca un val domol și plin,
a cărui spumă spulberă spre săn
o bucurie fără de temei,
ce crește-n tine-asemenea c-un soare,
de-ți vine să-ntinzi brațele spre zări,
pământul să-l presari cu primăveri,
așa cum a-i zvârli - glumind - o floare.
1937
vezi mai multe poezii de: Magda Isanos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.