-fragment-
Prin el am cunoscut norodul.
Încrezătoare, la brațul lui,
am coborât tot mai jos,
până la prispele verzi ale țării.
Fiecare om poartă un jug blestemat,
care-l apasă crâncen. Și-s prea puține bucuriile
în satul bărbatului meu,
deși-i așa de mult soare și cântec acolo.
Fetele,
Catrinele, Mariile, Savetele
înfloresc o singură dată, o singură zi,
atunci când își pun cununia.
După aceea vine sărăcia, pustia.
Deși ară și seamănă cu mâinile lor,
culeg cu mâinile lor,
totuși, niciodată n-au pâine de-ajuns.
Iar din lipsa pâinii ies șerpii.
Le intră întâi în gânduri,
după aceea li se cuibăresc în inimi.
Oamenii gem și încărunțesc repede.
Simt în preajma lor un duh negru vâslind.
Apucă topoarele și le aruncă spre cer.
Chiaburii îi privesc. Și râd la garduri.
Ei știu cauza.
Doamne ferește de mânia desculțului și a flămândului...
vezi mai multe poezii de: Magda Isanos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.