Magia iernii
Luna a-nceput să joace,
Peste cer îi cade rochia,
Trage-n grabă opt cojoace,
-Râde straşnic Baba Dochia-
Prăvălesc din munți poeme,
Vin cuvintele la vale,
Poezia-n mine geme,
Versul mi-e cuprins de jale.
Luna fruntea mi-o atinge
Cu lungi degete de gheață,
Peste mine astăzi ninge,
-S-au prins țurțuri de mustață-
Prin tufișuri-lupi la pândă
Așteptând să vină prada,
Poezia mea-i plăpândă
Precum: "Albă ca zăpada".
Iarna asta-i fermecată,
Eu aduc la viață basme,
Vreau o inimă curată
Dezbrăcată de fantasme,
Cu un suflet de lumină
Să plutesc pe-ai zilei zori,
Poezia Mea se-nchină
Îmbrăcată-n sărbători.
Nerostitelor cuvinte
Le închin paharul plin,
Versurile mele sfinte
Îmi sunt lacrimi și suspin.
Pun cuvânt lângă cuvânt,
Iarna-i versul din portiță,
Scriu catrene pe pământ
Cu a gerului peniță.
M Horlaci 13/1216
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult !
M Horlaci (autor)
vineri, 16 decembrie 2016
Superbe imagini ale unui poet ce scrie cu peniţă de ger, catrene cu versuri sfinte. Încântător!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 15 decembrie 2016
Multumesc frumos, Dana!
M Horlaci (autor)
joi, 15 decembrie 2016