Poetii nostri - Magia nopţii de toamnă

În noaptea nu prea rece, chiar de-i toamnă,
O nostalgie blândă peste-o doamnă
Coboară…o cuprinde-n văl de ceaţă
Şi-i pune picături de-argint pe faţă.

Pe-aleea teilor, odinioară,
Parfumul îl cânta, cald, o vioară
Iar florile îşi picurau nectarul
Şi cu polen umpleau tot trotuarul.
Acum doar frunze galbene-s căzute
Din cerul mânăstirilor tăcute!

Când felinarele în noaptea udă
Cu o lumină caldă îi inundă
Pe cei ce trec pe-alee parcă-n zbor,
O inimă e sfâşiată-n dor.

Privirea doamnei nu se mai ridică
De la covorul galben…nu-i e frică
De câinele ce parc-o urmăreşte…
E cufundată-n dorul ce-o păzeşte…
Şi nici nu vede când pe lângă ea
Îndrăgostiţii trec cântând iubirea.

Într-un târziu, desprinsă din visare,
Ridică-ncet privirea şi o mare
De rugăciuni topite-n caldă ceară
Înalţă-n suflet cântec de vioară.

Răpită de a teilor splendoare,
În noaptea luminată-n felinare,
Se lasă-mbrăţişată pe alee
De frunzele căzute-n epopee…
În paşi de vals picioarele-i dansează
Cu frunzele…în jur totul vibrează!

Cuprinsă de magie, încetişor,
Doamna ridic-o frunză din covor
Şi o sărută cu buze fierbinţi
Lăsând-o-apoi surorilor cuminţi…
Un tei-şi-apleacă crengile spre doamnă,
O-mbrăţişează tandru... şi e toamnă!

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Magia nopţii de toamnă - Ina M. Poezie adăugată de: Ina M.

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Magia nopţii de toamnă - Ina M.
Poezie adăugată de: Ina M.