Psalmul doi - Mahmoud Darwish
O ţară pe care-o porţi cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o ţară
care există doar în amintirea
unei arome, doar într-un vechi timbru poştal,
ţară care-acum e sigiliul sângelui ştanţat de cineva
căzut pe caldarâmul înfierbântat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietăţi ? Cine are dreptul
la o singură evadare prin fereastra spartă
şi la o sută de decolări ? Cine e posesorul cheii
de la Porţile Raiului ? S-a deschis ea vreodată?
Deschid ziarul, computerul,
un cont şi nevoia de a medita
la toată teroarea din lume –
în această dimineaţă traversez împreună cu copilul meu strada,
purtând pe capetele noastre de indian văluri palestiniene.
Cu ce plătim? Pentru ce fel de
răsplată? Aş vrea să-i conturez forma
“ scuturată printre file şi mirări . . .
zburând pe şrapnel şi pe aripile păsării . . .
captivă-între baionetă şi vânt.
Vreau să-ţi desenez conturul,
să-mi aflu forma în conturul tău . . .”
Şi dacă, totuşi, sursa morţii
nu este baioneta
sau minciuna,
ci amândouă ? Îngropate adânc
în molozul uman.
Mai aproape de Dumnezeu
decât tine.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Mahmoud Darwish
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.