Mahok Valeria s-a născut pe data de 29 Octombrie 1955 în orașul Cisnădie, județul Sibiu.Cochetează cu poezia din anul 1987 dar scrie mai serios din anul 2003 când și-a dat seama că muza artei poetice este pentru ea un dar divin, afirmând printre alte că: Poeziile sunt florile câmpului sufletesc parfumate de intensitatea simţirii.
Ninsoarea cade peste toate,
Acoperind orașe,sate,
Cade și peste casa mea...
Că iarna-i grea, sufletul greu,
Îmi trece vremea…
Îmi trece vremea pe sub nas
Și îmi gâdilă maturitatea,
A nins în părul meu cu ghiocei
Și iarna vieții își arată blana,
Eu o sfidez trăind din amintiri,
Care îmi completează zilnic hrana.
Sfântă eşti natură, în cartea vieţii mele,
Ca o icoană veche, ca luna între stele.
Ca doina, cusută pe ia ţărănească,
Ca dragostea sfinţită, în casa părintească.
Strada mea
Strada mea cu nume de Luceafăr
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
Mă ghemuiesc sub plapuma vieții,
Printre oameni cu gânduri călduțe…
Urmărind cu ochi de cameleon neliniștea
Amintirilor trecute și a zbaterilor prezente,
Iubire,tu ești în stare
Să-mi dai frumusețea zânelor,
În nopți de argint
Și versul poeților în pomi înfloriți.
Mi-am scos gândurile la aerisit,
Când muza poetică s-a poticnit,
Precum calul priponit
Și a sărăcit în cugetări de noapte,
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
Trecut-au anii mei ca norii,
Toamnele ca și cocorii,
Verile ca florile,
Primăveri ca visele,