La o petrecere, pornit-au, anoști,
o mică dispută, un grup de cârcotași
și-un altul, cam prea doct, de relativiști,
despre un el și-o ea în dans de-o vreme prinși:
Primul grup glumi: "Extremele se-atrag!"
Al doilea, opină că, în fapt, se-ating,
fiind poli ai aceluiasi lucru vag
care numai prin gradele lor se disting…
Nimic nu e pe lume nerelativ,
mai adăugară ei plini de emfază…
(pe când ceilalți surâdeau coercitiv,
parcă gândind: Bieții, ce mai delirează!)
… iar dacă, cumva, vă îndoiți de noi,
prinzând că vă îmbrobodim a intui,
vedeți de este minciună mai de soi,
decât că relativ însuși adevăru-i.
Mica-mi nedumerire trecătoare,
văzând un astfel de izvor ideativ:
"Doar relativ cretin să fie oare,
cel ce consideră că totu-i relativ?"
vezi mai multe poezii de: florianruse