Mai plec, din când în când, în căutarea
Hotarelor în care versul meu
Își duce crezul către Dumnezeu...
Aripile în zbor îmi sunt cărarea
Și setea mea de viață, evadarea.
Mai plec, doar să îngădui să revină
Cuvinte care-au hoinărit prin timp,
Grozave arătări, în contratimp
Cu împlântarea mea în rădăcină,
Cu seva ce mă bântuie, sangvină.
Cuvine-se să caut altă țară?
Cuvine-se să caut alt sărut,
Decât cel care,-n visuri, m-a durut,
Cerșit de către soartă-a mia oară
Și rupt din clipa tandră și amară?
Incontrolabilă trăire, viața!
"A fi" sau "a nu fi" e un atu?
Mulțimea mea de euri și de tu
Răspunde la-ntrebare cu substanța
Cuvintelor ce și-au păstrat dulceața:
Mai plec, doar pentru noi confesiuni
În monologul scris cu jurământ
De-a căuta iubirea în cuvânt,
Tăcerea-n rostul de a fi mai buni
Și dezghiocarea firii de minciuni.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.