De lumea bulevardului sînt dus,
Ca stropul ce-i purtat de-a mării hulă,
Pe cînd un „Farman" zbîrnie-n apus, Virînd cu mlădieri de libelulă.
Frumoase-s parcurile englezeşti,
Cu vile-n mijloc, ca din cărţi de joc,
Cu lady blonde (blonde ca-n poveşti), Şi arbori mici de tot, sau chiar deloc !
Şade luna, urdiniş,
În prisăcile astrale;
Stele-trîntori-cad pieziş,
Ameţite-n rotocoale.
Te-am urmărit, ascuns între perdele, De chipul tău, cu ochii plini de sete.
Şi ţi-am săpat albastre odelete
Pe mozaicul fanteziei mele.
Ți-ai aplecat astrala ta privire,
Lăsînd din ea o rază de senin,
Să lumineze cupa mea de vin, Înălbăstrind cristalul ei subțire.
A ostenit şi vîntul
Să tot învirtă morile,
Inconjurînd pămîntul.
În noaptea asta de miresme plină
Şi mute prăbuşiri de nori de zgură, De cine-am fost zvîrlit,fărîmitură, Sub chiparoşi funebri,în grădină ?
Tăcerea putredă din parc,
Din întomnatul parc,
Tăcerea putredă din parc
A-ncremenit sub lună.